Prestatie stradala
Strazi pline in Bucuresti. Permanent, se intampla ceva in jurul meu. Trec pe langa mine copii, batrani, saraci, bogati. Trec pe langa mine cladiri vechi, aproape distruse, micsorate de suprematia constructiilor noi, pline de tehnologie si fara esenta istoriei.
Intru-un colt de strada umbrit, doi menestrei cu haine murdare de praf de capitala, canta la chitara un cantec vechi de dragote. Au carcasa chitarii deschisa, unde se vad doua-trei bacnote dansand in vant. Nu se uita in ochii trecatorilor, nu cersesc, fac arta pentru cei care vor sa asculte. Lumea trece grabita pe langa ei, cu privirea in pamant, ca nu cumva sa isi idea cineva seama ca au o bacnota de 1 leu in buzunar. Sunt putini care se opresc un pas in loc sa asculte cuvintele celor doi, multi sunt prea grabiti pentru a pierde acea secunda pretioasa in drum spre serviciu sau casa. Pe langa ei trece un barbat masiv, cu un lant si mai masiv de aur rosu la gat, cu ochii verzi ai lacomiei, si arunca dispretuitor o moneda de 50 de bani. Mica avere nu cade in carcasa, ci se rastogoleste pana pe partea cealalta a trotoarului, unde o duzina de tigausi alearga sa o prinda.
Nomadul cel mai tafnos se apleaca si din buzunarul rupt ii cade o mana plina de bani. Ii ia grabit, fara sa vada nimeni si ii indeasa la loc, sarguincios. Apoi, vede o batrana trecand pe langa el si ii cere “zece mii”. Batrana miloasa ii da baiatului pretul cerut, fara sa negocieze. Toata gloata de afaceristi cu perspective si preturi fixe sare spre batrana, care se uita speriata si grabeste pasul.
Tiganusii zambesc si ii zaresc parca pentru prima oara pe cei doi tineri cantareti. Indraznetul grupului se indreapta spre chitarist si ii cere “niste bani”. Renunta la sume pretentioase si se lasa la mana muzicienilor sa il plateasca pentru prestatia stradala proprie. Ochii baiatului sunt si ei indreptati in pamant, dar nu pentru ca ii este rusine ca are o bacnota de 1 leu din buzunar, ci pentru ca se uita insistent spre carcasa chitarii, ca noua lui sursa de venituri.
sa stii ca-mi plac tipii astia care fac asa ceva si nu intotdeauna din asta isi castiga existenta by the way dar anyway trebuie sa ai si un pic de tupeu ca sa faci in strada ceea ce-ti place
pai si mie imi plac tipii astiaa
d’aia am scris despre ei… tre sa recunosti ca i-am pus intr-o lumina buna