Mary Fuckin’ Poppins

Centrul Bucurestiului e gol, dar garile lui si iesirile spre Constanta sunt mult prea aglomerate. Studentii imbracati in negru parasesc capitala pentru o lume a lor, una plina de mare veche si cultura de vama.

Scurt istoric nereusit
Vama Veche, un sat langa Marea Neagra, cunoscut inainte pentru plaja sa prea putin frecventata de turisti, este acum centrul cultural al curentului rock din Romania. In fiecare an, festivalul Stufstock, eveniment initiat de miscarea „Salvati Vama Veche”, aduna mii de tineri din toata tara. Campania „Salvati Vama Veche” a reusit sa opreasca construirea hotelurilor pe plaja, dar totodata a reusit sa umple plajele de pahare si seringi.
E o atmosfera grea, incarcata de oameni care vor sa fie indiferenti si diferiti. Pentru ei este cea mai buna dintre lumile posibile.

Eu vs. ea
Ajungem în Vama Veche şi încercăm să mergem cu maşina uşor printre oamenii ameţiţi de aerul sărat al Vămii şi de berea de dimineaţă. Soarele prea bland pentru luna mai ii incalzeste pe cei care si-au pierdut hainele in noptile petrecute la „Stuf”.
Pare o zi perfecta pentru a sta lenes la mare, la barurile deschise non-stop.
Pe lângă noi trece o rockeriţă suparată şi melancolică, care-şi plimbă braţările de piele leneş. Ne aruncă o privire plină de dispreţ…”oameni care vin cu maşina în vamă… oameni care nu vor să respecte jurămantul tăcut al rockerului sărac şi supărat pentru eternitate”. Mă gândesc să ma dau jos şi să reînnoiesc jurământul, dar e mult prea bine şi comod unde sunt eu. De mâine şi până cand plec acasă nu mai pun piciorul aici, promit! “Am un bagaj plin de haine negre, daca vrei, îţi arăt !”…dar trec mai departe şi nu îi mai spun nimic.
Soferii lasa in urma doar un nor de praf care se asterne lenes peste mesele de la terasele din lemn putred. Nimeni nu tipa deranjat de ce se intampla in jur, ci mai degraba toti se scalda in norul auriu ca intr-un praf magic.

Prima vedere- dragoste?
Lumea trece, lumea vine, lumea stă. Forfota continuă din Vamă te face să ştii că nu eşti în altă parte. Fuste lungi, plete lungi, dacă ai ceva lung, aici îţi este locul. Cazarea ieftină, mancarea sau berea ieftină nu mai fac parte din Vamă, ci ţin mai degraba de bulgari. Pe alocuri mai vezi câte o blondă cu privirea rătăcită şi cu pantofi cu toc, care şi-a văzut ultima dată lumea prin Neptun.
Vreau să intru într-un bar să beau o bere să mă trezesc. Mă dor oasele se atâta stat jos. Asta mi-e pedeapsa, poate chiar trebuia să îmi aleg un naş pe trenul Bucureşti- Mangalia. Dar « La pirati » bancile sunt pline de oameni, mai mult sau mai putin obositi, care dorm.
Vântul bate cu putere, pentru că ţine cu unii care au părul mai lung. Îi ajută să îşi găsească pereche mai uşor. Păsările colorate care cânta pentru un flirt efemer sunt geloase pe rokerul care nu face nimic special, doar nu se tunde mult timp. Aici e jungla noastă! Mă regăsesc…

Portret
Ma duc să încerc marea cu degetul, dar e mult prea amară şi rece. Muzica răsună din toate părţile şi se adună lânga mare într-o rapsodie sărată. Din nisip răsar forme ciudate şi negre. Este o femeie de 30 de ani, îmbrăcată ca o puştoaică hippy, cu părul blond împletit în multe cozi cu nisip. Are riduri adânci pe faţă, ochii închişi par mici şi inexpresivi. La mâini are multe braţări colorate, care nu se potrivesc, dar au nimerit la aceeaşi incheietură. Blugii nu-s de firmă, dar sunt nespalaţi si rupţi, aşa că sunt de ultima modă. Oare pe sub tricoul cu Iron Maiden mai are vreunul cu Metallica ? Un tatuaj spălăcit, fară formă şi fară conţinut îi acoperă glezna goală. Începe să tremure şi atunci mă hotărăsc să o trezesc. O împing uşor într-o parte, moţăie, deschide ochii. Am avut dreptate, sunt inexpresivi. Se uită la mine şi gura se schimbă în zâmbet şi spune “iar m-am îmbătat şi m-am culcat pe plajă… şi… mi-ai văzut portofelu’ ? » Îi spun că o ajut să îl caute, dar că pun pariu că nu-l mai găseşte. Se uită suspect la mine cu ochii mici şi inexpresivi. Mă dau un pas înapoi şi îi spun că eu nu l-am luat. „Nu am buzunare la rochie, şi în bocanci sigur nu l-am băgat!!” Zâmbeşte cu subînţeles. „Bine, te cred!”
Carmen. Carmen fără portofel, care doarme pe plajă de prea multă vodkă ieftină. Carmen, care are lânga ea o bucată de carton pe care scrie: „5000 şi îţi aprind o tigare. Ai brichetă?”

Fără tehnologie, că-i plină de fiţe
Singura tehnologie din Vama o reprezinta telefoanele mobile ieftine si playerele incarcate de rock. Fara laptopuri sau PDA-uri. Credinţa generală? „Crede şi nu cerceta, nu de alta, da’ de unde bani?!”
La terasele unde se urmăreşte „UEFA Champions League” pe televizoare cu plasmă nu e nimeni. S-au strâns toţi acolo unde berea e mai ieftină, doar 4-5 lei. Muzica se aude la boxe vechi şi proaste. Eu nu îmi permit să mai încalc jurământul încă odată.
Patronul de la „La canapele”, un barbat inalt si bine facut, cu un lant greu de aur la gat, spune ca si-a deschis terasa pentru ca „mai vin si oameni adevarati in Vama, nu numai pusti care mananca hamsii cu mamaliga. Eu am pizza la vatra italiana si bere „Corona” „.
- Si cat de mari sunt preturile la dumneavoastra?
- Pai, mai mari, ca noi, care ne respectam, vrem sa dam mai multi bani, sa ne simtem bine!
Inauntru, doar doua mese ocupate, cu cate 2-3 beri „Ciuc” si nicio pizza la vatra.
La alte terase, toti incerca să fie melancolici, ca să fie în pas cu tendinţa generală, dar eu nu pot, sunt fericita că sunt în Vamă, unde nimic nu mai e ieftin, dar aşa imi place să cread. Încă sper că marea se va îndulci puţin ca să ma arunc în ea. Fără telefon mobil, că nu am bani de altul.

Planuri pentru viitor
Trec pe străzile pline de praf şi pahare de bere. Mă gândesc că nu vreau să arunc nimic pe jos, doar mai vin şi în vară. Dacă nu face nimeni curat până atunci?
Mână în mână cu un rocker pletos ma plimb printre corturi. Am nisip şi pietre în bocanci şi merg greu. Mă gandesc că trebuie să mă întorc în Bucureşti nu voi mai putea să mă plimb pe stradă în costum de baie şi bocanci, cu o eşarfă gri, lungă, legată la mijloc.
Nimic bun nu durează mult. Vine sesiunea şi trebuie să îmi fac multe planuri pentru următoarea escapadă în Vamă.
Trebuie să îmi mai crească părul, să îmi cumpăr o fustă mai lungă, să devin mai supărata şi să scap de maşină. Trebuie să îmi fac mai mult curaj şi să vin cu naşul pe tren. Trebuie să renunţ la „săgeata albastră” şi să îmi placă personalul de noapte. Trebuie să beau vodkă, să adorm pe plajă, să aprind ţigări pe bani puţini, să îmi fac tatuaj în speranţa că în ceva timp se va spalaci, nu va mai avea forma sau conţinut…