Mary Fuckin’ Poppins

Il vezi in fata ta si abia atunci realizezi ca este om, si totusi este prea tarziu, apesi tragaciul. Acum disperarea creste, te prabusesti si tu la pamant ca si lovit in moalele capului. Zgomotul nu te lasa sa-ti aduni nici macar cateva ganduri. Nu poti ramane la pamant asa ca te ridici, esti mult mai greu, genunchii iti tremura si talpile care mai devreme te dureau acum nu le mai simti.
In jurul tau totul e negru, doar sangele ce curge din vinele celui cazut in fata ta este rosu. Galagia, galagia te asurzeste, nu mai poti respira si deodata se face liniste. Un copil, este doar un copil, nimic in jurul tau nu se mai misca. Ce ai facut? Ai luat o viata. O viata de om si atunci realizezi ca nu era deloc acea viata diferita de a ta. Nu era un inamic, era un copil pe fata caruia au ramas urmele fricii si ale disperarii. Mirosul de praf de pusca iti inteapa narile si lacrimile iti uda fata, te prabusesti din nou in genunchi. Cum ai putut sa faci o astfel de fapta, totul nu este decat o crima in masa. Oameni omorand alti oameni fara macar sa gandesca o secunda inainte de a o face, toate cu ce final?
Razboiul, razboiul te-a adus aici, nu credeai niciodata ca o sa poti sa vreaodata sa iei sufletul unui alt om si totusi acum stai cu mainile in sangele inca fierbinte al unui copil nevinovat care se afla acolo din cauza aceluiasi razboi fara mila si fara fata.
Nu poti fi soldat, nu ai vrut sa fii unul niciodata, ai fost luat din patul tau unde o tineai in brate pe iubita ta. Nu exista soldati, exista doar criminali cu sange rece si acum din cauza panicii si a disperarii ai murit, luand suflarea acestui copil nevinovat. Nu poti trai mai departe, nu acum, linistea e din ce in ce mai asurzitoare si gandurile alearga in disperare prin capul tau, tot ce a ramas in jurul tau este sangele, sangele de pe maini, din ochii corpului nevinovat si mirosul intepator al mortii.
Indurerat iti indrepti pistolul spre tampla rece si tragi.